Liceul era pe sfârșite, bacul nu avea altceva de făcut decât să ne sufle în ceafă și noi ne gândeam la admitere, la facultate, la nopți pierdute în cluburi...Stop! Stop! Dă back! Încă nu știam de nopți pierdute în cluburi într-un alt oraș decât cel în care am crescut așa că o iau cu baby steps. Admiterea...n-am vrut sa-i iau pe ai mei cu mine (ori cu ei, ori fără, tot acolo aș fi ajuns), așa că m-am dus cu două prietene. Ne-am cazat pe unde am putut, pe la cine ne-a primit și după examen am început să explorăm orașul (dar ce să faci când tu ești singurul doritor?) În fine, nu sunt multe chestii interesante aici de povestit (m-am dus singură, m-am întâlnic cu un amic, am fost la o bere pe Lipscani, m-a dus el acasă... Celelalte s-au plimbat în jurul blocului), așa că să trecem direct la primele săptămâni de facultate... relativ plictisitoare(colege de apartament nu tocmai pe gustul meu- shhhh!!!), însă totul s-a schimbat relativ de halloween... Facultatea dădea un party și cum să nu mă duc și eu, dar în ce să mă îmbrac? Într-un final, Jack Sparrow îmi vine în ajutor (un pirat pe tocuri, dă de gândit...oare-i gay?) El grande pe la 10-11 p.m. e fad (probabil era lumea fără chef atunci...știau ei ce știau: că eram neinițiată în vreun club din capitală și n-au vrut să mă sperie! Mai mult ca sigur asta e) și răbdarea mea are o limită (eram deja acolo de pe la 9), așa că s-a decis să mergem în A (bine, eu eram la început, nici nu știam ce-i A...dar avea un nume mult mai ușor de reținut)...(aici fac pauză! lumea se distrează, inclusiv pirații...nimic nou de adăugat care m-ar putea compromite). A-ul devenise un drog, dar era bine să ai vici de genul ăsta (atâta timp cât ăsta-i singurul viciu)! (trebuie să recunosc că, probabil, încă ar fi un drog dacă n-aș sta unde stau)
Dar să revin...(nu știu la ce să revin!) Am ajuns la concluzia că în București timpul se scurge mai repede, ai atâtea chestii de făcut că nu știi cu care să începi! De exemplu, dacă eram acasă și trebuia să fac o oră până la școală, mi se părea o crimă la adresa umanității...însă aici, dacă mă gandesc că "da, o oră până la facultate....nu-i mare chestie". Și de ce bucureștenii sunt încrezuți? Că merg cu metroul? Până și la covrigărie se uită vânzătoarea (că doar de femei am avut parte) cu un aer superior la tine... E posibil să fie mai înaltă, dar totuși...
Concluzionând, DO NOT come to Bucharest! pardon! Do not veni în București, Do not te duce în club, Do not vinde covrigi că te molipsești de SBÎ (sindromul bucureșteanului încrezut)! Și încă un Do not... Do not asculta de Do not-urile de mai sus (însă încă îmi susțin părerea cu covrigii!!)
nu știu voi, dar eu am căscat mult când am scris chestia asta (și încă o fac)!
