Acum vreo 19 ani (de reținut că am 20), bunica mea tot încerca să mă facă să dorm, dar cine putea dormi când la tv erau reclame(evident că nu mă uitam la desene animate, încă nu eram stăpână pe telecomandă)? Reclame...colorate, zgomotoase, care, în mod normal (și la o vârstă mai semnificativă) mi-ar fi dat dureri de cap, dar shhh...nu vreau să se știe. În fine, voiam să punctez faptul că aceste mici "non-delicii"ale vieții mi-au adus pe buze primul cuvânt "pubițitate"(cu intonația de rigoare)! O agitație ce s-a creat în casă...Bunicii mi-au sunat părinții, părinnții și-au sunat ceilalți părinți, frați, unchi, mătuși să-i lovească unde-i doare mai tare- primul cuvânt al copilului lor a fost publicitate... primul cuvânt a fost ceea ce se urăște în general! Era clar, nu aveam un viitor promițător! (o,da! îmi amintesc totul, nu mi-a fost povestit)Următoare "confruntare"cu publicitatea(război serios, nu doar o bătălie), a fost când s-a difuzat prima dată (pe pro tv, parcă) Harry Potter. Am așteptat două săptămâni și în sâmbăta...magică, s-au găsit... unii(ca să nu-mi stârnească iar pofta de înjurat) să se joace cu cablul(tv)! Ce era de făcut într-o situație atât de disperată? Am fugit la bunica mea(eram destul de mare acum pentru a fi stăpână pe telecomandă)...Încă nu începuse filmul...În sfârșit a început(după clipe chinuitoare de publicitate)! Filmul a fost grozav ( întrerupt brutal la fiecare 15 minute cu 20 de minute de publicitate), dar cine se mai putea plânge?15 minute telecomanda era a mea...20,nu comentez! Și de atunci a început repulsia mea pentru publicitate, care mi-a... lansat provocarea să dau la faculatate, la publicitate...Daca n-o poți învinge, atunci alătură-te ei! Și uite așa mi-am ales să urmez o carieră într-un domeniu disprețuit și cel mai puțin urmărit... Într-adevăr, n-am un viitor promițător (adică nu-i lipsit de înjurături)!
Mica publicitate...ca la români
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu